Studiul viului in context

Printre primele abordari „holiste” ale sistemului Pamant, vazut ca un sistem cibernetic, un adevarat bioreactor capabil sa permita nasterea si conservarea vietii, se numara modelul Gaia (Lovelock & Margulis 1974; Lovelock 1988; Lenton 1998), model ce considera adevarate urmatoarele:

•  viata afecteaza mediul inconjurator: toate organismele vii altereaza mediul prin extragerea de energie libera si prin eliminarea „deseurilor” (cu entropie ridicata), proces metabolic ce asigura productia de negentropie (mentinerea vietii, Schrodinger 1944);
•  cresterea, inclusiv reproducerea viului se face dupa legi exponentiale;
•  mediul anorganic constrange aparitia si mentinerea vietii: pentru fiecare variabila de mediu exista o valoare la care un anumit organism se dezvolta cu o rata maxima;
• odata ce viul a aparut sub mai multe forme ce se multiplica in functie de conditii, dezvoltarea fiecarei specii in contextul unui mediu limitat, cu resurse finite, se supune selectiei naturale ce face ca specia capabila sa se adapteze optimal la un anumit context oferit de mediu, sa devina specie dominanta.

Descrierea planetei Pamant ca planeta vie evidentiaza o structura complexa ierarhizata de sisteme si subsisteme, aflate pe paliere diferite de organizare, intre care se schimba energie, materie si informatii (mesaje), obtinandu-se in ansamblu o stare de stabilitate dinamica (Geostazia planetei Pamant).

Aceasta abordare a relatiei viu – mediu, a echilibrului dinamic generat de procese negentropice vs. entropice necesita o metodologie specifica, o regandire a aparaturii de investigare, o reconsiderare a unor observatii empirice sau a unor intuitii filozofice privind intelegerea vietii in context.